Istoria trandafirului

 Trandafirul este de departe cea mai veche si mai cunoscuta planta ornamentala. Originea trandafirului se pierde inainte de antichitate, undeva la granita dintre istorie si mitologie.
Au fost descoperite fosile ale unui stramos al trandafirului care crestea in urma cu 35 de milioane de ani, intr-o perioada in care specia umana nu exista. Primii trandafiri apropiati de speciile cunoscute astazi sunt mentionati in China, in urma cu 5.000 de ani. De aici, s-au raspandit mai intai in India, apoi in Orientul Mijlociu.
O legenda spune ca insusi Alexandru Macedon l-a adus, dar, conform lui Herodot, miticul rege Midas l-a cultivat prima data in Grecia, pe pamant european.

Adevarul este undeva pe la mijloc si se pare ca trandafirul s-a raspandit in Europa pe calea negustoriei, prin intermediul fenicienilor si grecilor. O dezvoltare aparte a cunoscut-o trandafirul intre granitele imperiului roman, aici unde se spunea ca aceasta floare s-a nascut din aceeasi spuma alba a marii din care a luat fiinta si Venus, zeita dragostei.
Trandafirul din antichitate in evul mediu
Gradinarii romani cunosteau metode de fortare a infloriririi la trandafir, cunosteau altoirea si au ramas de atunci chiar tratate privind cultivarea lor, scrise de autori precum Columella, Varro sau Plinius Secundus.
Mai tarziu, in Evul mediu, trandafirul ramane la fel de apreciat si este prezent ca simbol pe blazonul multor familii nobiliare. Desi floarea a fost mereu asociata cu puritatea si dragostea, in 1455 ea avea sa cunoasca alte sensuri. Ea se gaseste in aceasta perioada in centrul “razboiului de 30 de ani”, numit si razboiul celor doua roze. Asta din pricina ca cele doua case nobiliare adversare aveau drept simbol un trandafir alb, respectiv unul de culoare rosie.